E timpul să plec!

A venit momentul să plec...

Nu m-am gîndit niciodată că voi fi gata să las tot şi să plec , acolo unde nu mă aşteaptă nimeni.

Străină printre ei, pustie in suflet dar cu o mulţime de vise de realizat.

Îmi las în urmă povestea, casa, oameni dragi şi poate pe cei care am vrut să-i am lîngă mine, dar  nu au fost niciodată.. Mă despart de vechiul eu, obosită de rutina zilnică, dar atit de obişnuită cu ceea ce am aici.

Nu vreau să plec , dar nici să ramîn nu am motiv.

Doar gîndul ca voi fi departe ma  provoacă la lacrimi.. Am putut avea atit demult aici, dar nu a fost biletul meu de fericire si nici locul meu  de a mă regasi sau realiza.

Încă mai astept poate se va schimba ceva, dar asteptările mereu sau soldat cu nimic.. de aceea e inutil să mai rămîn.

 Plec pentru a schimba tot, pentru a mai da şansa vieţii mele de a începe de la capăt,  de-a simţi fericire, zîmbet, emoţii, perspectivă…

 Aici mereu va fi locul  tău, al nostru în care eu alta niciodată nu voi putea fi. 

Nimic nu se şterge cu bureta, însa e inutil sa lupţi pentru ceea ce s-a pierdut. 

Deşi putea fi… nimic nu este inevitabil, şi doar noi sîntem responsabili de ceea ce devenim, sau pe cine avem alaturi.

Poate că mai vreau dar nu voi mai avea curaj să ţi-o spun vreodată..

 Plec pentru a nu da şansă povestii să se mai repete…

Fug de ceea ce doream să devin aici… prea multe planuri, vise, şi dorinţe spulberate.

Mii de gînduri  străbat mintea mea în fiecare secundă… 

Stau la dubii dacă fac corect sau nu. 

Insă vreau să ajung undeva, am un scop şi vreau să mă realizez… Trebuie să plec pentru a da şansa mie, să o încep de la început.

Am aşteptat prea mult o schimbare, însă am realizat ca ea trebuie începută de la mine,din mintea mea, din dorinţa mea…  căci nimeni , niciodata nu va ridica un pai în locul  meu.

 Singură voi putea reabilita eul pierdut din mine, iar atîta timp cît nu ştiu cine sînt, nu mă pot pierde.

Toţi vor schimbări , vor ceva nou, dar nimeni nu ştie unde vrea sa ajungă şi nici măcar cine!

 Eu ştiu ce vreau şă obţin , dar oare renunţînd la tot ce am aici mai scump e preţul pentru  a-mi asigura acest succes?

Acum merg la risc şi déjà ochii , mintea ,inima şi intuiţia îmi va fi călăuza. 

Noi sîntem cei ce ne creem destinul…

Trebuie să-mi aleg un drum mai neumblat, un drum al meu..

De data asta e inadmisibil să dau greş.