Sînt bogată!

Sînt bogată!

Am mîini, am picioare, am o casă, doi parinţi...

 şi toate uşile deschise în faţa mea pentru a-mi asigura un viitor..

Deseori eram nemulţumită de ceea ce am,  dar unii nu se pot bucura nici de asta.

Mereu mă tot plîngeam că nu am pantofi, însă mergînd pe drum poţi intîlni pe cineva care nu are picioare...

Poţi plînge  că nu ai o bicicletă , pe cînd altii nu au posibilitatea de  a merge, sau un telefon.....

 pe cînd unii nu pot auzi deloc, pe cei ce sunt la capătul celuilalt fir.

Fiecare poate are neajunsurile lui, dar fara sa-ţi dai seama conştientizeze că ele ţin doar de starea materială şi nimic mai mult. Pe cit mai multa valoare ii dăm ei ,ramînem şi pustii sufleteşte.

Oare vei fi fericit cu un nou loptop, un nou telefon,sau chiar masina fiind imobilizat la pat!

 Fară auz!

 Fară văz!

Trezeste-te!

Viaţa ta nu depinde doar de lucruri minuscule,care se vînd la tot colţul...

Viaţa ta e o totalitate de clipe colorate, dinamice, şi adesea mult prea zgomotoase, care îţî trezeşte emoţii, dorinţă şi pofta şi mai mare de-a savura din fiecare din ea.

Sînt bogată! Am posibilitatea de-a savura din fiecare zi, de-a mi-o planifica aşa cum  o doresc să fie..şi nu am nevoie de ajutorul cuiva.

 Uitam să ne bucuram de ceea ce ne inconjoară:

 de natură,

soare, 

vînt,

 ploaie,

 fluturi,

 fulgi... 

Acestea sunt momente în care ne simţim împliniţi, zîmbim şi iubim ..

Însă noi sîntem atît de obişnuiţi cu ele că nu le mai dăm nici o importanţă, căci ele au devenit ceva obişnuit în viaţa noastra  zilnica.

Devenim roboţi care tind să adune cît mai multe invenţii noi, haine, tehnologii, viaţa devinde virtuala... făra emoţii, fără trăiri ... pustie.

Eu sunt multumită că am avut o copilarie în care ne jucam in curte, fregventam biblioteca, desenam cu creta, şi alergam  pe malul Nistrului...acum însă generaţia au alte privelegii şi nu dau nici o valoare lucrurilor care îi pot face cu adevărat fericiti!

Deşteptarea!!! 

Încă nu este tîrziu de a avea o viaţa cu adevărat împlinită!