Urăste-mă că de iubit nu mă vei iubi!

Deseori întîlnim oameni care nu ne plac, şi nici macar nu ne sînt cointeresaţi sau de folos… deşi, nu am avut niciodată  legătură cu ei  intr-o oarecare măsura mă urăsc.. 

Oare poate fi ură la prima vedere? 

Sau merge vorba doar de o concurentă, invidie sau chiar  îi vine in cap ideea că eşti mai bun ca ea. 

Nu ar fi destul să te perfecţionezi în loc sa invidii ? 

Logic  a iubi e un sentiment mai plăcut sufletului decît  ura…  

Oamenii nu inţeleg că tot ce fac mai devreme sau mai tirziu  vine împotriva lor.. 

Mereu intilnim persoane care se răzbună, care se jertfesc şi chiar care continuă a supravieţui , deşi  sunt déjà morţi de cîteva secole. 

Am uitat să ne ascultăm , 

să ne corectăm şi să perfectăm propriul eu.

Uneori mă bucură ura cuiva, dar nu înţeleg motivul apariţie acesteia, însă odată ce ea există înţeleg că sînt mai bună ca ei şi voi continua să fac  ceea  ce ştiu  mai departe ,căci indiferent de acţiunile mele oricum voi fi criticată.

Nu contează modul în care te văd altii ci trebuie pus accent pe ceea ce  eşti şi  să ţi-i pasul  spre drumul care vrei să-l străbati.

Permit persoanelor  cu ,,insuficiienţă mintală” să mă urască fără motiv,căci  subconştient ei de fapt ascund invidia şi defectele proprii, iar actiunile lor devin jalnice şi  fara nici un rezultat… pentru că ceea ce fac ,nemijlocit , o simt pe propria lor piele.

Trebuie să continui din  răsputeri  să ajungi acolo unde îţi doreşti, şi indiferent ce critici sau replici vei avea  asupra ta ,oricum mergi înainte. 

Dacă ţi-a reuşit nu ezita să continui, deoarece odată ce ai ales un drum bun nu uita să alergi repede pe el , de nu te călca în picioare cei care vin din urmă!