Dragoste pentru nimeni...

Am pierdut 4 ani  cu tine, acum   nu meriţi nici măcar 5 minute din viaţa mea. 

Nu te urăsc dar  ai meritat prea multe în ochii mei. 

Nu eşti destul de bun cum păreai.. 

Eşti un nimeni, un nimic, un ratat  îndrăgostit de sine, obsedat de ideea cît de bun pare şi cît  de ideal  e în oglindă.

Am iubit, a durut, am respins şi caut iar fericirea dar probabil nu  în locurile potrivite, căci de fiecare dată întilnesc doar copii ,copii al lui. 

Urăsc ceea ce-mi aminteşte de el, sunt obsedată de umbra vieţii sale în destinul meu, nu-mi doresc decît să  închid uşa şi să nu o mai deschid niciodată. 

în viziunea mea el nu  merită nimic din ceea ce pot oferi eu. 
M-ai minţit iar şi iar şi iar şi apoi a facut-o din nou…  

Eu naivă am crezut de ficare dată ochilor lui şi eram gata să  las totul ca să fiu fericită, dar fericirea nu constă în a  închide ochii, ci în a privi pînă la stele şi înapoi.

Am atîta dragoste  de oferit , dar  pe zi ce trece mă conving că nu o merită nimeni, nu pot să-mi deschid sufletul pentru a nu fi rănită din nou. 

M-ai trădat, m-ai dezamăgit, m-ai facut să plîng şi să tot aştept  ceva ce nu va fi al meu niciodată. 

Am atîta dragoste de oferit dar nu am cui, sunt singura .... am să ajung în braţele la primul care îmi va promite marea şi sarea , şi iar istoria se va repeta..

Vreau să fac orice numai să-mi iasă gîndurile din cap , însă nu-mi reuşeşte.. mii greu , mă sufoc de durere  şi tot mă întreb  de cîte ori Dumnezeu se va juca cu soarta mea?! 

Aştept probabil ceea ce niciodată nu voi avea...

 Sau ,poate,  eu am ratat şansele oferite neobservîndu-le? 

Mă urăsc pe mine că tot te-am iertat şi  pot face faţă să merg mai departe ,dar ai lăsat prea mult gol în sufletul meu şi  o grămadă de vise spulberate. 

Urăsc momentele în care credeam că eram fericită , însă acum conştientizez că a fost doar o joacă, o joacă a ta în care eu am fost jucăria principală , ce prima s-a uzat , apărînd altele mai noi şi mai colorate. 

Eu sunt vinovată de ceea ce am ajuns, mă detest pentru  că de acum în colo voi fi ceea ce nu vreau sa devin: dură, fără suflet şi cu inima frîntă în care nu va mai exista loc pentru nimeni. 

Am devenit ceea ce nu-mi doream  să ajung, dar în final  voi arăta că încă sunt ceea ce am fost…