Suflete ce nu pot vorbi! Dar vor auzite!

Sunt mici, 

nu pot vorbi,

nu pot striga la noi pentru a fi auzite,

dar pling in sine pentru a trezi omul din noi. 

Ei sunt cei care  adesea ne astepta acasa, sunt bucurosi ca mereu  revenim si sunt cei  ce niciodata nu te vor trada. Oamenii sunt indiferenti, nu-i mai vad, nu-i  iubesc, nici macar  nu le poarta de grija.. 

Cum poti sa nu iubesti asa suflete?

Oare daca ar avea posibilitatea de-a ne vorbi…
ce  vor spune?

 Ei zi de zi protesteaza pe strazile noastre in speranta ca cineva nu va ramine indiferent . 

Unii din noi avem un animal de companie acasa care il iubim, adoram si nemijlocit ii purtam de grija, dar cind iesim in strada devenim stincosi si indiferenti de  cel ce nu are stapin, uneori poti chiar sa-i dai cu piciorul.

 Daca ar fi curat , ingrijit , satul nu ar arata mai bine?
 Insa nu el e vinovat ca e suflet al strazii…

Ochii lor jalinici striga dupa ajutor dar putini sunt cei care privesc in ei.  Imi sunt straini dar ii iubesc enorm, nu am posibilitate de-a le purta de grija dar suntem atit de multi si  daca fiecare din noi ar trezi grija si s-ar deschide inima nu ar exista vagabonzi indurerati care spera ca vor gasi si ei casa la care au visat si stapinul care il va iubi.

Ei nu fac diferenta intre oameni,  te iubesc asa cum esti:  

bogat sau sarac,

rau sau bun, 

sef sau servitor,

student sau pensionar..

Pentru aceste suflete  stapinul devine intreaga lor viata , il asteapta cuminti acasa, te spala cind dormi, te vegheaza la usa cind tu nu observi,  sunt gelosi atunci cind nu mai ai timp pentru ei si fac orice pentru a-ti atrage privirea.. 

Daca ne-ar vorbi, ne-ar multumi,  pentru ca nu suntem indiferenti, pe cind cei de afara ar urla cerind ajutor , asteptind, in speranta ca vor mai supravietui  flaminzi  inca  o zi si poate miine se va gasi un om bun care le va arunca niste resturi pentru a uita ca sunt ai nimanui …

Cum sta  tara noastra la capitolul dat?

Problema ciinilor vagabonzi e una nesolutionata   si ramine la rangul marinimiei fiecarui cetatean…

 Iar cei care sunt imputerniciti  pentru a gasi solutii  se evidentiaza doar cu promisiuni.. 

Ma doare sufletul cind merg pe strada si vad sute de suflete care cauta un colt de piine, un adapost  pentru a se ascunde de ploaie, sau o bucata de pinza pentru a supravietui in iarna.

Trist, dar asta e realitatea. 

Sunt atit de mici, si de neajutorati asteptind zilnic flaminzi  si zgribuliti o zi care le va schimba viata…

Cunosc oameni care  nu sunt indiferenti ii  ofera  sprijin ,ii gazduiesc , ii hranesc , ii incalzesc si apoi cauta pe cineva dornic de-a gazdui un animal de companie..si cu inima impacata il dau in miini bune.

 Esti inputernicit  pentru a decide  de a lua sau nu viata cuiva ?

Viata ta nu este mai diferita decit a acelui animal vagabond,

 insa in el   adesea este mai mult suflet decit in tine.