Străinii mei!

Sînte-ţi cei cărora azi vreau să le spun mulţumesc!

Mereu am fost bîntuită  de ideea că sînt singură, îndepărtata,  însă nimeni din noi nu poate supravieţui în singurătate.

Fără să-mi dau seama am fost înconjurată de voi, cei care mereu au fost lîngă mine, iar eu nici măcar nu am depus efortul ca să vă cunosc mai bine.

Acum  vă ador, apreciez, şi  vă sunt recunoscătoare că aţi fost alaturi atunci cînd am avut nevoie.

Susţinerea adesea vine de acolo unde te aştepţi mai puţin, sau de la persoane cu care credeai că niciodată nu vei avea nimic comun.

Prietenii adevăraţi se fac la 20 de ani... restu rămîn colegi, cunoscuţi, amici sau parteneri.

Voi sînteţi cei ce-mi  dau spor de a continua ideile, încredere în forţele proprii şi intuziasm pentru a încerca ceva nou.

 

Da!

Sînteti puţini!

Dar e suficient!

Niciodată nu am crezut că voi deveni atît de aproape cu cei ce pîna acum îmi erau străini.

Străini dar totodată atît de aproape...

 

Mă mîndresc cu voi!

Fiecare în felul lui,dar mereu alături !
Sunt fericită, mereu v-am cunoscut , vă ştiu de mica, însă niciodată nu v-am apreciat  mai mult decît aş fi putut...

 

Simplu!

Vă iubesc!