Mort cu ochii vii.

Deseori sîntem în situaţia cînd nu avem de ales, continuăm că aşa trebuie , nu din propria dorinţă, dar din necesitate impusă de fluxul societăţii.

De mici ştim că şcoala  îţi creiază primele trepte de viaţă, dar acolo nu te formezi ca personalitate, ci  devii copie a manualului.. iar profesorul  nu este interesat de personalitatea ta, dar de abilităţile de xeroxare a curicumului, deoarece este inadmisibil un răspuns propriu, trebuie să fii conform aşteptărilor lor şi conform celor zubrite şi memorate pentru a putea răspunde.

Şi cînd totuşi ne formăm ca personalitate?

Mulţi nu se pot debarasa de capcana asta şi déjà merg instantaneu pe calea care  fără să vrea i s-a destinat.

Dorinţa lui devine o umbră ascunsă în adîncul sufletului care zace, prinde  praf şi mucegai  aşteptînd că poate cîndva vei avea curajul să o  realizezi.

Te ineci, fără să intri în apă...

Ce facem pentru a ne realiza dorinţele?!

Aşteptăm!

Cineva nu-i obligat să-ţi asigure realizarea visurilor neexprimate. Astefel vei continua să aştepţi în zadar. În loc să faci un prim pas, tu faci contrariu - zaci în tine.

Povesteşti celor care le este în cot de durerile tale sau de dorinţele tale fără să-ţi dai seama.. căci nici nevoile, nici dorinţele nu se lasă la discreţia nimănui.

Dorinţa trebuie să o recunoşti, să o întelegi , să o trăieşti şi să-i dai posibilitate de  realizare.

În caz contrar devii ceea ce vor alţii, vei satisface dorinţa lumii înconjurătoare, pe cînd tu  te vei simţi un mort cu ochii vii , într-o viaţa străină, depărtată şi nu  cea care ai vrut-o tu.

Învaţă-te să comunici cu tine, să fii viu, să trăieşti, şi să te bucuri că poţi  să-ţi realizezi vise, dorinţe.. 

Şi nu doar visa dar fă ceea ce te poate ajuta să ajungi mai aproape de dorinţa ta.

Începe să te asculţi, să te înţelegi şi să fii unic în felul tău… căci  e inutil să trăieşti 70 de ani,

 murind de la 20.