Planul vieţii.

Ştiind că banii nu aduc fericirea, dar necrezind acest lucru , unii renunţă la fericire pentru a avea bani.

Deja în mintea fiecăruia este clar stipulat că prima etapa e de-a face o casă, masă, carieră şi mai apoi restu ca o remorcă,  în care se încadrează familia, copiii, fericirea.

Crede-ţi că părinţii noştri aveau un plan gata  cînd să venim pe lume?

Ei aveau o viaţă mai fericită, savurau din iubire, apoi făceau o nuntă, căci înainte se întemeia o familie  pentru a creşte copii, iar acum un copil nedorit, întimplător devine motivul fondării unei familii. Cu toate ca numeroşi, erau uniţi, erau familie de nedespărţit.

Ce aşteptăm?!

Credem că   dintii să ne săturam cu bani, apoi eventual şi automat vine  restu.

Uneori  déjà poţi avea tot, dar  dispare capacitatea de-a crea fericirea proprie.

Ce facem noi?!

Zi de zi tindem ca cineva să ne asigure, cineva să ne ajute, să ne facă fericiţi…

Dar noi ce facem?

Aşteptăm!

Pentru dorinţele ce vin din suflet nu trebuiesc bani, nu trebuiesc motive şi nici virstă…

Dacă părinţii noştri ar aştepta să întemeieze o familie cînd ar avea tot absolut , credeţi-mă, că noi nu am fi existat nici pîna  în ziua de azi.

A renunţa la fericire azi, e un prim pas spre a o amîna şi mîine.

Nu îndepărta-ţi oamenii care cel mai mult ii iubiţi, pe mai apoi, căci uneori acest ,,mai apoi” poate să nu fie. Pe cînd de la avere  rămii doar cu teama de a o pierde.

În loc să dormi la serviciu, adă-ţi aminte că cineva duce lipsă de tine, te aşteaptă, şi  vrea să-ţi acapareze atenţia..

Astfel, pierzi fărî să-ţi dai seama ceea ce ai avut  mai scump, cu preţul lăcomiei de-a avea mai mult.

Înţeleg că trebuie să fie o asigurare materială, dar nu  face-ţi exces din asta!

Savurează momentul. Nu aştepta ziua cînd va trebui să te căsătoreşti ori că eşti prea bătrîn şi nu se uită nimeni, ori că ai déjà un copil nedorit care  miine, poimîine va apărea pe lume. În aşa caz  familia ta devine un loc străin, un colţ  îndepărtat de visele tale. 

Nu fă un plan, lasă totul să vină de la sine şi nu aştepta averi, că cele mai fără de preţ comori se află în mintea,, sufletul şi visele tale..

Cariera nu te cuprinde noaptea, banii nu-ţi şterg lacrimile, şi succesul nu te aşteaptă acasă.

Mort cu ochii vii.

Deseori sîntem în situaţia cînd nu avem de ales, continuăm că aşa trebuie , nu din propria dorinţă, dar din necesitate impusă de fluxul societăţii.

De mici ştim că şcoala  îţi creiază primele trepte de viaţă, dar acolo nu te formezi ca personalitate, ci  devii copie a manualului.. iar profesorul  nu este interesat de personalitatea ta, dar de abilităţile de xeroxare a curicumului, deoarece este inadmisibil un răspuns propriu, trebuie să fii conform aşteptărilor lor şi conform celor zubrite şi memorate pentru a putea răspunde.

Şi cînd totuşi ne formăm ca personalitate?

Mulţi nu se pot debarasa de capcana asta şi déjà merg instantaneu pe calea care  fără să vrea i s-a destinat.

Dorinţa lui devine o umbră ascunsă în adîncul sufletului care zace, prinde  praf şi mucegai  aşteptînd că poate cîndva vei avea curajul să o  realizezi.

Te ineci, fără să intri în apă...

Ce facem pentru a ne realiza dorinţele?!

Aşteptăm!

Cineva nu-i obligat să-ţi asigure realizarea visurilor neexprimate. Astefel vei continua să aştepţi în zadar. În loc să faci un prim pas, tu faci contrariu - zaci în tine.

Povesteşti celor care le este în cot de durerile tale sau de dorinţele tale fără să-ţi dai seama.. căci nici nevoile, nici dorinţele nu se lasă la discreţia nimănui.

Dorinţa trebuie să o recunoşti, să o întelegi , să o trăieşti şi să-i dai posibilitate de  realizare.

În caz contrar devii ceea ce vor alţii, vei satisface dorinţa lumii înconjurătoare, pe cînd tu  te vei simţi un mort cu ochii vii , într-o viaţa străină, depărtată şi nu  cea care ai vrut-o tu.

Învaţă-te să comunici cu tine, să fii viu, să trăieşti, şi să te bucuri că poţi  să-ţi realizezi vise, dorinţe.. 

Şi nu doar visa dar fă ceea ce te poate ajuta să ajungi mai aproape de dorinţa ta.

Începe să te asculţi, să te înţelegi şi să fii unic în felul tău… căci  e inutil să trăieşti 70 de ani,

 murind de la 20.

Singurătate în doi.

Fiecare zi devine o nouă încercare de a acăpăra atenţia celui care ţi-l doreşti alături cel mai mult.

Devii  abuză a gîndurilor şi dorinţelor tale...

 Poţi fi singură în doi?

Limita survine atunci cînd deşi sînteţi un cuplu  aveţi momente care vă depărtează, nu aveţi despre ce comunica, povesti, zîmbi, nu mai aveţi de ce să  fi-ţi prieteni.. Sinteţi simpli concubini care nu se tem de a pierde unul pe celalalt, dar se tem de a pierde relaţia déjà inexistentă dintre ei.

 Cu timpul se epuizează tot: dorinţa, sexualitatea,  pe cînd adevărata relaţie se bazează pe respect, prietenie,sprinjin, atenţie, familie şi iubire…

Devii insuportabilă cînd începi să vorbeşti cu cel care nici măcar nu face efort pentru a te asculta, iar fiecare temă care te doare, te usucă pe dinăuntru devine alergică pentru cel ce ai vrea atîtea să-i spui.

 Taci! Analizezi!

Şi în final te schimbi tu!

Întelegi!

 Şi cel mai probabil pleci acolo unde  te aşteaptă! Dar te chinue  gîndul că tu vrei să fii anume aici unde nu te aşteaptă nimeni, nu te ascultă, nu te susţine şi nici măcar nu te vede.

Deşi, poate tu insinuezi situaţia sau nu o întelegi corect, dar e apsurd să continui ceva unde nu mai exista nimic, decît chipul simbolic al relaţiei, iar pe dinăuntru ea fiind goală.

Vorbeşte-mi ! Am atîtea să-ţi spun!

Acultă-mă! Vreau atîtea să aud!

Străinii mei!

Sînte-ţi cei cărora azi vreau să le spun mulţumesc!

Mereu am fost bîntuită  de ideea că sînt singură, îndepărtata,  însă nimeni din noi nu poate supravieţui în singurătate.

Fără să-mi dau seama am fost înconjurată de voi, cei care mereu au fost lîngă mine, iar eu nici măcar nu am depus efortul ca să vă cunosc mai bine.

Acum  vă ador, apreciez, şi  vă sunt recunoscătoare că aţi fost alaturi atunci cînd am avut nevoie.

Susţinerea adesea vine de acolo unde te aştepţi mai puţin, sau de la persoane cu care credeai că niciodată nu vei avea nimic comun.

Prietenii adevăraţi se fac la 20 de ani... restu rămîn colegi, cunoscuţi, amici sau parteneri.

Voi sînteţi cei ce-mi  dau spor de a continua ideile, încredere în forţele proprii şi intuziasm pentru a încerca ceva nou.

 

Da!

Sînteti puţini!

Dar e suficient!

Niciodată nu am crezut că voi deveni atît de aproape cu cei ce pîna acum îmi erau străini.

Străini dar totodată atît de aproape...

 

Mă mîndresc cu voi!

Fiecare în felul lui,dar mereu alături !
Sunt fericită, mereu v-am cunoscut , vă ştiu de mica, însă niciodată nu v-am apreciat  mai mult decît aş fi putut...

 

Simplu!

Vă iubesc!

Suflet de tîrfă.

Eşti tînără!
Frumoasă!

Hmm...
Crezi că eşti suficient de matură pentru a fi cu el?!

Te grăbeşti să fii independentă!

Fidelă! 

A lui!

Jucaţi o nuntă, mica voastră familie devine tot în ochii tăi.
 El te adora, te alintă , esti fericita!

Apoi, apare mult doritul primul al vostru ,,noi,,  primul copil..

Iniţial fericirea e la maxim, rudele ard de nerabdare sa-l vadă, eşti implinită că ai o familie a ta!

Trec anii, treburile casei  devin o abuză şi micul copil iţi ia practit tot timpul liber, incît nu mai reuşeşti să fii la fel de atrăgătoare ca la început..

Îi devii indiferentă, banală, plictisitoare , şi devii doar persoana care ii oferă :
 ,,servicii,, ,
  ,,servicii ai casei,,..

Niciodată nu este mulţumit şi fiecare zi izbucneşte un nou scandal, de la nimic..doar ca nu eşti suficient de bună ca mai înainte...

Apoi, vine indiferenţa... odata cu traiul in doi, ca amicii, care stau împreună ca să mai supraveţuiască o criza.. e banal nu?

Aşa apare ea....

Tînăra lui amantă. Tu sigur nu arăţi atît de perfect ca odinioară şi  ca deobicei închizi ochii.

Asta e prima mare greseală..  

Ai uitat oare că eşti şi tu frumoasă?

Ai uitat că cîndva nu vedea nimic înafară de tine!?

Trezeşte-te!!

Tu nu ai fost în locul ei, dar  ele sunt multe ,mai multe decît crezi, tîrfe care cred că niciodată nu vor ajunge în locul tău, de parcă ar crede că timpul li se opreşte în loc şi au lumea la picioare.

Stai liniştită!

Iniţial e mai greu, vei avea nevoie de putere,sprijin şi încredere în forţele proprii ,căci bărbaţii nu iubesc pe cele ce stau acasă şi fac doar mîncare, curat  şi cresc copii lor.. nu uita de tine! 

Nu uita că  maturitatea   înfrumuseţează femeia, doamna sau soţia..

Tu niciodată nu vei fi ca ea,  cea care mereu va fi ţinută în secret, în umbră în spatele primului plan care este de fapt familia ta!

Oare ele la ce se gîndesc cînd merg împotriva unei familii?

Ah da.. îşi fac  interesele dar bărbaţii ca proştii cred în ele.

Însă niciodată nu vor fi fericite pe nefericirea altcuiva.. sunt nimicuri, care pină la final oricum  va ramîne cu nimic..  

Oricum cu timpul vor fi şi ele mame,soţii, poate şi soţia soţului tău, în viziunea ta va fi doar o tirfă care ţi-a distrus familia,dar ea la fel  va deveni gopodină la casa ei şi mamă a copilului lor,  şi va apărea alta.. mai tînără ca ea care  o va face să  se simtă în locul tău.

Mai devreme sau mai tirziu tot se întoarce!

Femeia perfectă!

Toţi căutăm un ideal , o persoană perfectă şi potrivită pentru a ne face fericiţi.

 Însă sîntem suficienţi de maturi ca să preţuim ceea ce avem?!

Să ajutăm,
stimăm,
alintăm,
iubim şi să  menţinem zi de zi tot ce ne face fericiţi!







E frig , adesea te gîndeşti că o carte bună , o plapumă, şi un ceai, este unicul remediu de relaxare, pentru a te simţi cu adevarat împlinit.Însă pentru asta trebuie cel puţin să trăeşti, dar cum poţi trăi cînd eşti deja un om mort, iar în fiecare dimineaţa te  trezeşti cu un imens doliu dupa persoana care ai putea fi?!

Trezeşte-te!

 A fi perfectă, nu e suficient să faci ce vor altii, sau să fii ce vor  ei, dar să devii ceea de eşti indiferent  ce aşteptari au de la tine.
  Fii tu!!
Perfecţiunea adesea se soldează cu singuratatea, însă femeia perfectă e cea cu o mulţime de griji , responsabilităţi , care nu se lasă bătută de ele şi merge înainte.

Femeia perfectă este  femeie puternică, împlinită, iubită, mamă, soţie sau fiică.

 Eşti împlinită, iubită, alintată, preţuită,adorată  şi zi de zi este acel ce te face să zîmbeşti?!
 Asta e reflecţia unei femei perfecte..

 Nu poţi fi un ideal, dar poti fi tu!

 Acesta  fiind unicul exemplu spre desăvîrşire şi împlinire.