Mai bine singura decit proasta ta!

Suntem femei,avem o viata,suntem cele mai tandre fiinte existente,cele mai gingase si reprezentam de fapt sexul frumos al naturii, de ce sa ne pierdem timpul cu barbatii care nu ne apreciaza si nu merita dragostea noastra?! Mereu tindem sa placem cuiva,sa aratam bine ca cineva sa ne observe.sa vada o schimbare sau chiar  a arata mai perfecta insa nu facem aceste   schimbari pentru noi,ci pentru reflectia pozitiva in ochii  celor ce ne vor aprecia. Barbatii iubesc cu ochii, insa uita ca femeile au si suflet, dorinte si nu pot fi prizonierile captivitatii lor. Ele la rindul lor singure se prind in capcana care niciodata nu si-au dorit-o. Devin gospodine prizoniere, mame la copii si obstacol in calea sotului, caci timpul trece nu poti fi atit de perfecta in ochii lui ca odinioara si devii déjà ca o carte citita, fara mister.

Femeia greseste?sau barbatul nu o apreciaza? De ce ea in loc sa arata ca este fericita cu el si  sa-i ofere intreaga dragoste ii arata cum se jertfeste ca lui sa-I fie bine? Oare  asta e calea spre fericirea dorita si visata din copilarie? Femeia trebuie iubita,alintata si apreciata caci ea e cea ce iti ofera ceea ce e mai pretios : familia, copii si linistea  sufleteasca. Deseori ea devine neatragatoare  si nedorita din cauza multitudinii de griji, proleme , neajunsuri,  copii poate neascultatori ,casa …. Unicul punct de sprijin este el insa are alaturi un  barbat care  nu o mai vrea, nu o mai vede, si nici macar nu o asculta. Ce poate fi mai abuziv si mai impunator? Cum poti face fata acestor calvaruri si  a merge cu un zimbet inghetat si increzator mai departe? Trebuie sa fii puterica si sa doresti sa invingi,caci  o femeie trebuie sa stie cum sa faca ca barbatul ei  sa alerge acasa, si indiferent  de orice ea trebuie sa iasa in lume ,sa se bucure de lucruri minuscule si sa se lasa facuta fericita.

Uneori mai bine e sa fii singura decit sa accepti destinul. De multe ori cadem intr-o cursa in care cu tot dinadinsu-l incercam sa-o evitam si speram la un final fericit, insa in final sintem  in fata a celor obstacole care vrem sa le vedem cel mai putin. Deseori consideram asteptarea si rabdarea cea mai buna solutie si  rezultatul va fi o adevarata iubire  insa de cele mai multe ori nu  ne alegem decit cu ceea ce ramine, nu cu ceea ce meritam. Femeia trebuie iubita nu inteleasa… Barbatii evitind vreo problema se refugiaza acolo unde ii este bine, defapt acolo unde sunt idiferenti  si nu acolo unde sunt asteptati! Ei considera  femeia o victima obligata sa le asigure cu ,,servicii”, insa nu recunosc nevoia de o avea alturi si deseori o considera ,,proasta”,nepriceputa, si indepartata de realitate..Acesta este rezultatul dragostei si grijii oferite? De fapt sunt niste egoisti care cred ca odata au obtinut ceva nu i se poate lua de sub nas si stau linistiti ca ele  asteapta cuminti acasa, dar realitatea e alta.

Rabdarea e la limita, sentimentele de jale de sine se consuma si  dragostea se trasforma intr-o ura care ii da putere sa continue ,sa mearga mai departe, uneori chiar sa ajunga acolo unde niciodata nu credea ca va ajunge..Femeile  plaseaza familiia pe locul  de baza,si uita de ele ,uita de visele si perspectivele proprii…Trebuie un imbold, un scop de a-ti trezi dorinta inabusita de viata, caci poti inca mult timp dupa ce ai dat miinile jos. 

Astfel,devii puternica , irezistibila,ai in fata o multime de usi glisante si stii unde vrei sa ajungi… cu aceasta perspective vei creste in ochii oricui si  vei fi mult mai pretuita   pentru ca fericirea vine din interior ,nu astepta sa vina cineva sa te faca fericita. Incepe de sine, bucurate pe tine ,iar atunci cind vei fi multumita de ceea ce vezi in oglinda si ceea ce esti, tu vei avea toate opurtunitatile de a fi cu adevarat fericita. Iar pentru asta nu ai nevoie de cineva, tu iti faci  destinul, iar decit sa fii victima unei vieti nedorite ,trebuie sa-ti construesti viata pas cu pas,caci doar tu esti responsabila de ceea ce devii. Raul trebuie rupt din radacini! Si daca simti ca nu e pentru tine,mergi mai departe,viata iti pune mereu in fata alta ocazie.