Mai bine singura decit proasta ta!

Suntem femei,avem o viata,suntem cele mai tandre fiinte existente,cele mai gingase si reprezentam de fapt sexul frumos al naturii, de ce sa ne pierdem timpul cu barbatii care nu ne apreciaza si nu merita dragostea noastra?! Mereu tindem sa placem cuiva,sa aratam bine ca cineva sa ne observe.sa vada o schimbare sau chiar  a arata mai perfecta insa nu facem aceste   schimbari pentru noi,ci pentru reflectia pozitiva in ochii  celor ce ne vor aprecia. Barbatii iubesc cu ochii, insa uita ca femeile au si suflet, dorinte si nu pot fi prizonierile captivitatii lor. Ele la rindul lor singure se prind in capcana care niciodata nu si-au dorit-o. Devin gospodine prizoniere, mame la copii si obstacol in calea sotului, caci timpul trece nu poti fi atit de perfecta in ochii lui ca odinioara si devii déjà ca o carte citita, fara mister.

Femeia greseste?sau barbatul nu o apreciaza? De ce ea in loc sa arata ca este fericita cu el si  sa-i ofere intreaga dragoste ii arata cum se jertfeste ca lui sa-I fie bine? Oare  asta e calea spre fericirea dorita si visata din copilarie? Femeia trebuie iubita,alintata si apreciata caci ea e cea ce iti ofera ceea ce e mai pretios : familia, copii si linistea  sufleteasca. Deseori ea devine neatragatoare  si nedorita din cauza multitudinii de griji, proleme , neajunsuri,  copii poate neascultatori ,casa …. Unicul punct de sprijin este el insa are alaturi un  barbat care  nu o mai vrea, nu o mai vede, si nici macar nu o asculta. Ce poate fi mai abuziv si mai impunator? Cum poti face fata acestor calvaruri si  a merge cu un zimbet inghetat si increzator mai departe? Trebuie sa fii puterica si sa doresti sa invingi,caci  o femeie trebuie sa stie cum sa faca ca barbatul ei  sa alerge acasa, si indiferent  de orice ea trebuie sa iasa in lume ,sa se bucure de lucruri minuscule si sa se lasa facuta fericita.

Uneori mai bine e sa fii singura decit sa accepti destinul. De multe ori cadem intr-o cursa in care cu tot dinadinsu-l incercam sa-o evitam si speram la un final fericit, insa in final sintem  in fata a celor obstacole care vrem sa le vedem cel mai putin. Deseori consideram asteptarea si rabdarea cea mai buna solutie si  rezultatul va fi o adevarata iubire  insa de cele mai multe ori nu  ne alegem decit cu ceea ce ramine, nu cu ceea ce meritam. Femeia trebuie iubita nu inteleasa… Barbatii evitind vreo problema se refugiaza acolo unde ii este bine, defapt acolo unde sunt idiferenti  si nu acolo unde sunt asteptati! Ei considera  femeia o victima obligata sa le asigure cu ,,servicii”, insa nu recunosc nevoia de o avea alturi si deseori o considera ,,proasta”,nepriceputa, si indepartata de realitate..Acesta este rezultatul dragostei si grijii oferite? De fapt sunt niste egoisti care cred ca odata au obtinut ceva nu i se poate lua de sub nas si stau linistiti ca ele  asteapta cuminti acasa, dar realitatea e alta.

Rabdarea e la limita, sentimentele de jale de sine se consuma si  dragostea se trasforma intr-o ura care ii da putere sa continue ,sa mearga mai departe, uneori chiar sa ajunga acolo unde niciodata nu credea ca va ajunge..Femeile  plaseaza familiia pe locul  de baza,si uita de ele ,uita de visele si perspectivele proprii…Trebuie un imbold, un scop de a-ti trezi dorinta inabusita de viata, caci poti inca mult timp dupa ce ai dat miinile jos. 

Astfel,devii puternica , irezistibila,ai in fata o multime de usi glisante si stii unde vrei sa ajungi… cu aceasta perspective vei creste in ochii oricui si  vei fi mult mai pretuita   pentru ca fericirea vine din interior ,nu astepta sa vina cineva sa te faca fericita. Incepe de sine, bucurate pe tine ,iar atunci cind vei fi multumita de ceea ce vezi in oglinda si ceea ce esti, tu vei avea toate opurtunitatile de a fi cu adevarat fericita. Iar pentru asta nu ai nevoie de cineva, tu iti faci  destinul, iar decit sa fii victima unei vieti nedorite ,trebuie sa-ti construesti viata pas cu pas,caci doar tu esti responsabila de ceea ce devii. Raul trebuie rupt din radacini! Si daca simti ca nu e pentru tine,mergi mai departe,viata iti pune mereu in fata alta ocazie.

Singuratatea- regasirea de sine sau autodistrugere!?

Deseori ajungem la ideea ca nu sintem in momentul potrivit  si nici la  locul potrivit.. aceasta se intimpla atunci cind te simti singur. Nu se intimpla  din motiv ca nu ai cunoscuti, colegi sau amici dar din cauza ca nu te regasesti printre ei. Cum ar fi cel mai corect  sa procedam in asa caz? Sa ne refugiem sau  sa facem fata ca suntem cointeresati de modul lor de viata si de ideile banale ale acestora!? Fiecare din noi ajunge la un moment in care intelege ca este singur.. iar  persoanele  alaturate nu sunt decit o oglinda in care privesc ei dar nu tu. 

Locul potrivit e acolo unde te simti tu, esti in siguranta  si nemijlocit te simti implinit, restu sunt doar pierdere de timp in cautarea de sine si  o iluzie inadmisibila. De ce nu incercam sa facem o schimbare si sa mergem spre ceea ce ne dorim intradevar? Sau frica de a pierde nesemnificativul de acum e mai mare decit perceptia sansei de a avea ceva mai bun, mai  real si sincer… ceva al tau. 

Cind pierdem tot ne ascundem si ne facem vinovati ca raminem singuri insa acesta este unicul mod de a-ti impune propriile calitati. 
 Regasire sau autodistrugere? Nimeni din noi  nu poate fi izolat de ceea ce-l inconjoara , de aceea cel mai des ne dam  ceea ce nu sintem si prin asta nu ne simtim impliniti,caci am incercat sa-i fim pe plac cuiva dar nu sa fim sinceri si  abisnuiti. Uneori regasirea de sine vine in momentele cele mai grele: atunci  cint te-au tradat ,dezamagit sau supraapreciat dar le-ai dezamagit asteptarile, insa nu poti trai izolat intreaga viata.Poti avea scopuri, dorinte pe care sa le inaintezi  cu propriile forte insa nimeni din noi nu  poate supravietui in singuratate. Dar ce se intimpla atunci cind nu poti evita aceasta?Autodistrugere? Multi nu fac fata provocarilor  si aleg calea  cea mai deprimanta  care duce spre depresie si distrugere.De ce sa nu folosim aceasta ocazie si pur si simplu sa ne debarasam de oamenii care nu au ce cauta in viata noastra si niciodata nu ne vor fi utili.. folosind momentul de a vedea adevarata fata a celor de te inconjoara,caci la bine toti te intilnesc cu un zimbet inghetat si un cuvint bun  dar fals,de ce sa nu evitam astfel de situatii? Singur inseamna puternic.
Esti mai sus decit efectul spalarii de creeri din societate si constientisezi  de rezultatul alegerilor tale fiind mereu un un pas inainte, pentru ca odata ce nimeni nu-ti stie   gindurile nu-ti poate  incurca la   aplicarea lor in practica si astfel   devii lider in calea ce o ai de urmat.

 Uneori singuratatea devine rezultat al maturitatii,crescind constientizezi personalitatea din fiecare chip care te inconjoara si intelegi ca printe ei sunt mai multe copii decit originale, iar idée  unuia devine  idée de grup, inpusa subconstient, insa tu esti altfel si asta nu trebuie dovedit la nimeni. Fii singura pata clara din oglinda ta , restul fin doar reflectii, umbre sau chiar pete nesemnificative.

Zimbet fals/inghetat- teama de-a reda pe fata adevaratele sentimente.

Zimbesti trupeste e ceva,zimbesti sufleteste e totul. Deseori ti se intimpla  sa imbraci o masca invizibila a unui zimbet inghetat al carui mesaj este: ,,sunt bine!” insa interiorul tau se zbate ca dintr-o  capcana  dorind sa evadeze ca sa caute ajutor,insa solutie zimbetului fals ti se pare mai rentabila, iar in final devii ceea ce  nu esti si ceea ce nu ti se potriveste. Majoritatea considera ca a se plinge cuiva e solutia cea mai buna de a se debarasa de pietrele de  pe inima insa deseori aleg  persoane nepotrivite pentru aceasta ,astfel dezamagindu-se ei nu-si mai deschid sufletul nimanui.. Crezi ca acel om te va ajuta cu ceva ?destainundu-te? Dincontra el se va bucura de nereusita  si slabiciunea ta, iar unii  se folosesc de fiecare informatie care survine in cale in interes propriu, de aceea in societatea actuala trebuie sa fii lider iar  familia trebuie sa-ti fie unicul tezaur de baza iar restu fiind doar persone de  trecere al vietii tale. Zimbetul inghetat este o eventuala aparare  iar  persoanele ce poseda aceasta calitate sunt puternice si neajutorate, caci e greu sa lupti cu tine si sa-ti impui ceea ce defapt nu simti sau nu doresti.

Zimbesti atunci cind vrei sa plingi, zimbesti cind vrei sa strigi si sa te destainui ca in fata unui altar..  cautind un punct de refugiu si un sprijin ….dar, nu poti arata slab in fata celor care abea asteapta sa de-a lovitura si sa pari neajutorat in fata lor sau si mai rau - slab. Tu mergi peste tine, peste dorinta ta si peste propria constiinta .Tu , este cel ce te sacrifici unei societati care nu merita defapt asta. Mica ta viata e insuficienta pentru a schimba situatie iar  dinamismul continuu duce acolo unde defapt nu  vrem ca sa ajungem.